Home Despre noi Call book Concursuri Articole Repetoare APRS Retea de urgenta EME Linkuri Bazar Contact

Istoric YO NADLAC

Primii pasi spre Radioamatorism la Nadlac


Anchor

Era prin anii 1956–57, ani de saracie de dupa razboi, ani de instalare cu forta a regimului comunist în tara noastra. În aceasta pereioada a început sa emita postul local de radio Timisoara ceea ce a provocat o mare raspândire a receptoarelor cu galena deoarece erau foarte ieftine în comparatie cu cele cu tuburi. În multe case nu era curent electric, iar receptoarele cu tuburi trebuiau alimentate dela baterii care erau scumpe si se consumau repede. Printre cei fericiti am fost si eu pentru ca parintii mei au cumparat un receptor cu galena. Era foarte simplu, dar pe mine ma fascina pur si simplu. Schema lui era urmatoarea: o bobina cu sârma izolata cu bumbac si cu multe prize pentru adaptare, înfasurate pe un cilindru de lemn cu diametru de 3 cm, un condensator variabil de cca 500 pF, un detector cu cristal de galena, un condensator de filtraj cu hârtie de 2200 pF si castile de 2000 sau 4000 ohmi.Toate bune si frumoase, însa curiozitatea din mine ma facea sa caut mereu cu acul dela detector sa vad daca merge mai bine. Trebuie spus ca punctul optim pe acel cristal era greu de gasit, asa ca receptorul era mereu “stricat” si de fiecare data parintii mei erau obligati sa cheme un “specialist” care sa-l puna din nou la punct. Pâna la urma am reusit si eu singur sa fac treaba asta, bineînteles când ai mei lipseau de acasa, si într-o zi m-am apucat sa demontez tot aparatul si sa-l pun la loc în functiune. Treaba mi-a reusit perfect, încât nici nu s-a observat ca am umblat în aparat. Acest lucru mi-a dat curaj si din acel moment cred ca m-am molipsit definitiv de acel microb, care pe atunci nu stiam ca se numeste Radioamatorism.


Anchor

Pentru a putea urmari emisiunile preferate, în special cele de muzica populara, mama mea a facut abonament la Programul de radio, o revista soptamânala în care se gasea si câte o schema electronica simpla. La un moment dat a aparut o schema cu un tranzistor care era montat ca amplificator dupa detectorul cu cristal ( pe atunci nu erau diode ), alimentat la 9 volti si care facea ca semnalul sa poata fi auzit fara sa tii castile pe urechi. Un prieten care avea rude în Cehoslovacia, mi-a adus de acolo un tranzistor 102NU70 (asa se cerea în schema) si am facut montajul respectiv iar din acel moment am devenit, un specialist în ochii celor din jur si asta mi-a dat curaj. Am gasit la cineva o carte care se numeste “Aparat de Radiofonie construit de oricine” autor Lt. M. Zapan de la Liceul Militar din Iasi, scrisa în anul 1927 si unde era prezentat un radioreceptor cu o lampa ( cartea asta o am si acum ). Am facut rost de un receptor de fabrica cu 3 lampi tip KC-3 care era defect si m-am apucat de treaba. Am avut mare satisfactie ca a functionat dela prima încercare. De atunci am continuat cu diferite montaje simple aparute în acea revista si pe urma am luat legatura cu pichetul de graniceri care avea o biblioteca unde am gasit si niste carti de electronica care pur si simplu le devoram. Anii au trecut, am mers în armata unde am avut norocul sa fiu încorporat într-o unitate de transmisiuni si am învatat radiotelegrafie si am lucrat în operativ într-o retea internationala ceea ce m-a facut sa ma perfectionez si în final am obtinut în urma unui examen, calificarea de radiotelegrafist clasa a 2-a. Dupa armata a fost o perioada în care nu prea am avut timp sa ma ocup de pasiunea mea, iar prin 1969 am cautat sa iau legatura cu radioamatori din Arad, dar distanta pâna acolo era destul de mare, asa ca mi-a fost destul de greu dar am avut un mare noroc ca am întâlnit un om de mare omenie si care m-a ajutat enorm de mult pentru a deveni radioamator. Acesta a fost nimeni altul decât regretatul YO2 BZ- Szegedi Stefan, care mi-a dat multe sfaturi si recomandarea sa pot deveni radioamator receptor. A urmat o lunga perioada de radioamator de receptie care m-a facut sa acumulez o oarecare experienta în privinta traficilui radio. M-am pregatit si abia în anul 1986 am devenit radioamator de emisie-receptie.


Anchor

În toata aceasta perioada, am cautat sa inoculez si altora microbul radioamatorismului si într-o oarecare masura am reusit. Acum în Nadlac sunt 7 radioamatori, din care 3 scurtisti si 4 ultrascurtisti. O sa încercam sa pregatim si alti tineri care sa îmbratiseze aceasta nobila pasiune si în felul acesta sa marim numarul radioamatorilor din orasul nostru. Este destul de greu, fiindca acum toti vor sa aiba totul de-a gata fara sa depuna nici cel mai mic efort. Cred ca ar fi bine daca ar fi din nou o perioada de radioamator-receptor ca sa se perfectioneze cu traficul, acei ce vor sa obtina certificatil de emitator.


Anchor

Doresc mult succes tuturor radioamatorilor din tara noastra.


Anchor

Nadlac Februarie 2005
73 dela Yo 2 LBK – Faur Ioan

« inapoi

Sponsori

Copyright © 2011 Radio Club Admira Arad.